Monografia comunei

Prima atestare documentară asupra localităţii dateaza de mai mult de o jumatate de mileniu. Este vorba de hrisovul emis de Vlad Dracula, la 23 aprilie 1441. Satele ce compun astazi comuna Măneşti sunt rezultatul unor mutatii succesive (deplasarea vetrelor, reorganizarea si extinderea acestora) datorate alinierilor si lotizarilor, consecinte ale improprietaririlor succesive. In harta Specht se remarca forma vetrei satului Măneşti care se dezvolta perpendicular pe drumul principal, concentrandu-se in partea vestica a soselei, dar se remarca si o zona de locuinte dispusa in partea estica a soselei, la nordul unei forme de relief specifice(o colina puternic marcata in harta). Este evident ca asezarea se dezvolta adiacent soselei si nu in lungul ei. Pe locul actualului sat Baltita apare asezarea denumita Lipoveni care aminteste prin forma configuratia actuala a satului Baltita. La vest de Măneşti apar doua sate cu aceeasi denumire, anume „Mihaita” (dupa numele proprietarului, Mihai Filipescu), unul cu o vatra alungita, altul, mai spre vest, cu o vatra compusa din mai multe trupuri izolate. Apare si satul Baltita cu o vatra situata la mare distanta de vatra satului Lipoveni (astazi Baltita). Harta din 1904 infatiseaza o situatie modificata radical. Satul Măneşti apare aliniat si tras la sosea (dezvoltat in lungul drumului), satul Mihaita poarta acum numele de Coada Izvorului; satul Lipoveni si-a schimbat numele in Baltita in timp ce vatra satului Baltita din 1791 a disparut; s-a dezvoltat si satul Gura Crivatului.

Din punct de vedere geografic comuna Măneşti este localizată la 44⁰ 52 latitudine nordică, 25⁰ 51 longitudine estică. Comuna Măneşti este situată în Câmpia Ploieşti, la 26 km de municipiul Ploieşti şi 6 km de Cocorăşti Colţ. 
Geomorfologic localitatea este situată pe interfluviul văii Prahova şi valea Cricovului Dulce, în zona centrală a câmpiei Ploieşti, cu o orientare generală nord – vest către sud – est.
Teritoriul administrativ al comunei este situat pe o suprafaţă unde se întrepătrund trei forme de relief respectiv:

• Zona câmpiei înalte a Cricovului în partea sud – vest;
• Zona de câmpie piemontană a ploieştilor în parte de nord – est;
• Zona de terasă şi de luncă a văii Prahovei şi văii Cricovului Dulce care străbate teritoriul administrativ al comunei la limita estică, a cărei terasă vine în contact direct cu zona de deal şi câmpie.

Geomorfologic, localitatea este situată pe malul drept al văii Prahova, în Câmpia piemontană a Ploieştilor.

Caracteristicile reliefului

Comuna MĂNEŞTI este aşezată în partea de sud vest a judeţului Prahova, în Câmpia Ploieşti, la aproximativ 25 km vest de municipiul Ploieşti – reşedinţa judeţului Prahova. Comuna se compune din 5 sate: MĂNEŞTI (reşedinţa de comună), BĂLTIŢA, COADA IZVORULUI, GURA CRIVĂŢULUI ŞI ZALHANAUA.

Comuna Măneşti se învecinează:

• la Nord cu comuna Filipeşti de Târg şi comuna Ariceştii Rahtivani ;
• la Est cu comuna Târgşoru Vechi şi comuna Cocorăştii Colţ;
• la Sud cu judeţul Dâmboviţa (comuna Finta);
• la Vest cu judeţul Dâmboviţa (comuna Dărmăneşti).

Teritoriul administrativ al comunei se înscrie între următoarele coordonate geografice: 44°52’0’’ latitudine Nordică şi 25°51’0’’ longitudine estică.
Câmpia Ploieştilor este o campie de tip piemontan, relativ plana, slab fragmentata cu vai si terase slab individualizate. Campiile piemontane s-au format la iesirea unor rauri (Arges, Ialomita, Dambovita, Prahova, Buzăul, Râmnicul Sarat, Putna) dintr-o zona mai inalta (piemontul Getic sau Subcarpaţii Curburii), unde datorita nivelului de baza local şi rupturii de pantă are loc o depunere bruscă a aluviunilor mari, transportate în reţeaua hidrografică sub forma unor câmpii de împrăştiere (sau delte continentale) cu aspect piemontan.

Reţeaua hidrografică de pe teritoriul administrativ al comunei Măneşti este alcătuită din:

• cursuri permanente de apă;
• cxursuri temporare;
• canale de irigaţii.

Cursurile permanente de apă au direcţia de curgere de la nord – vest la sud – est, iar afluenţii sunt văi tinere în care albiile sunt puţin adâncite.
Reţeaua hidrografică de pe teritoriul comunei aparţine sistemului hidrografic Ialomiţa cod cadastral XI -1, al cărei afluent principal Prahova, străbate judeţul de la nord – vest la sud – est aducând un important aport de debite. Râul Prahova constituie limita nord – estică a teritoriului şi colectează apele din zonă, cu un bazin hidrografic cu o suprafaţă de 3738 km², are o lungime de 193 km, din care cca 5,5 km pe teritoriul administrativ al comunei. În nordul localităţii părăseşte Subcarpaţii Prahovei, trecând în Câmpia piemontană a Ploieştilor, unde împreună cu râul Teleajen formează un vast con de dejecţie. În apropiere de vărsare, Prahova are un debit mediu anual de 23,8 m³/s. Pârâul Cricovul Dulce traversează teritoriul administrativ al comunei, în zona central – sud-vestică, cu direcţia de curgere de la nord – vest spre sud – est şi colectează apele din zonă. Acesta este afluentul de dreapta a râului Prahova, confluenţa fiind în dreptul localităţii Adânca. Cricovul Dulce are un bazin hidrografic de 544 km² şi un debit multianual de 2,60 m³/s.

Afluenţii de dreapta ai Pârâului Cricovul Dulce sunt:

• Pârâul Izvorul;
• Iazul Morilor (vechi braţ al Râului Prahova, captat de Cricovul Dulce, datorită depunerilor de aluviuni în conul de dejecţie al Prahovei).

Denumirea provine de la faptul că în zonă locuitorii şi-au făcut iazuri pe versantul drept încă din secolul al XVI-lea, aşa cum ne mărturisesc documentele, pentru a putea fi folosit debitul apei, la punerea în mişcare a morilor. Afluentul de stânga este Pârâul Crivăţului ce îşi adună apele din zona Câmpiei înalte a Cricovului Dulce. Caracteristicile afluenţilor sunt: debite scăzute în condiţii normale de precipitaţii, eroziune laterală, coeficient de meandrare ridicat datorită pantei scăzute. Cursurile de apă de pe teritoriul comunei îşi modifică debitele în condiţiile de precipitaţii abundente şi datorită drenajului insuficient apar zone cu umiditate ridicată.

Populaţia reprezintă elementul de bază al potenţialului economic al unui teritoriu, astfel cunoaşterea aspectelor privind numărul, structura şi evoluţia acesteia în timp reprezintă punctul de pornire al tuturor analizelor. Populația rurală reprezintă cea mai dinamică componentă a spațiului rural și o resursă potențială deosebit de importantă pentru dezvoltarea satelor, cu rol hotărâtor în definitivarea politicilor de dezvoltare rurală. Populaţia comunei MĂNEŞTI, reprezentată prin totalitatea oamenilor ce locuiesc pe teritoriul acestui spaţiu geografic, diferă ca număr în decursul zecilor şi sutelor de ani. Evoluţia demografică a comunei MĂNEŞTI, aşa cum rezultă din statisticile vremii, reflectă atât dezvoltarea în timp a localităţii, cât şi procesul istoric de formare a satelor acesteia. Numărul exact de locuitori, la o anumită dată, se poate afla numai în urma recensămintelor. Este cunoscut faptul că spaţiul comunei MĂNEŞTI a fost locuit încă din cele mai vechi timpuri, dar datele despre populaţia aşezată aici nu sunt precise. La nivelul anului 2020 comuna MĂNEŞTI are o populaţie totalǎ de 3.886 locuitori. Astfel, din punct de vedere procentual populaţia comunei MĂNEŞTI reprezintǎ aproximativ 0,49% din populaţia totalǎ a judeţului Prahova (787.529 locuitori ). Nu se întrevăd evoluţii deosebite pe termen scurt şi mediu la acest capitol. Singurele măsuri care pot influenţa în mod pozitiv evoluţia demografică sunt cele legate de activităţile economice şi de echiparea tehnico-edilitară, măsuri ce depind numai de administraţia locală.

Teritoriul administrativ al comunei Măneşti este situat într-o zonă cu climat temperat – continental la limita dintre subtipul climatului cu nuanţe de continentalism accentuat şi subtipul climatului continental de tranziţie din zona centrală sudică a Câmpiei Române. Aşezarea geografică şi relieful sunt principalele elemente care influenţează în mod direct repartiţia şi evoluţia factorilor radiativi şi climatici. De distribuţia cantitativă şi calitativă a acestora depinde sensul de evoluţie al tuturor elementelor climatice, care la rândul lor se află într-o strânsă interdependenţă cu ceilalţi factori fizico - geografici ai mediului local. Altitudinea relativ mică, în medie de 180 m se remarcă climatic în diferenţe mai atenuate ale temperaturilor din succesiunea anotimpurilor, într-o distribuţie anuală uniformă a elementelor dinamice şi într-o repartiţie omogenă a radiaţiei solare.

Clima la nivelul comunei analizate este temperat continentală, cu următoarele caracteristici:

• temperatura medie anuală : 10,6°C
• temperatura minimă absolută : -30°C
• temperatura maxima absoluta : 39,4°C
• radiatia solara globala: 125 Kcal/m²/an;
• durata de stralucire a soarelui, 150 ore/an;
• precipitaţii medii anuale (mm): 588;
• nebulozitate (zecimi anual): 5-6;
• zile de ninsoare/an: 30-70;
• adâncime de îngheţ (m): 0,80-0,90;
• frecvenţa medie a zilelor de îngheţ T≤0⁰ (zile/an): 2;
• viteza medie a vântului (m/sec.): 3-3.1

Umiditatea reprezinta un element care intensifica poluarea. Particulele solide din aer constituie nuclee în jurul carora vaporii de apa se condenseaza, ceea ce duce la aparitia cetii si la ridicarea gradului de poluare în straturile joase ale atmosferei. Umiditatea aerului este in ianuarie de 88% iar in iulie mai mica de 64%.

Vântul

Vânturile sunt unul din principalii parametric meteorologici care determina transportul poluantilor în plan orizontal. Cunoasterea directiilor dominante ale vântului ajuta la stabilirea sensurilor pe care e posibil sa se realizeze transportul unei mari cantitati de impuritati, deci a sectoarelor cele mai expuse poluarii. Vântul are directii si intensitati diferite in functie de relief, inaltime si asezarea zonei studiate. Regiul eolian indica o frecventa mai mare a vanturilor din sectorul nord- est(14,9%)si est(13,3%).Vitezele medii anuale,variaza intre 2,3 si 3,1 m/s la scara Beufort.Calmul inregistreaza valoarea procentuala de 25,8%.

Precipitatiile

Precipitatiile cresc in mod gradat de la sud spre nord. Este de stiut ca precipitatiile se desfasoara si in functie de plasarea maselor de aer. Cele mai mari precipitatii din tara noastra se desfasoara la sfarsitul lui mai - inceputul lui iunie: in 1972, la statia meteorologica Ploiesti s-au inregistrat in medie 880 mm. Regimul precipitatiilor indica valori medii anuale mult mai ridicate în judetul Prahova, în comparatie cu anul 2004. Tendinţa generală este de creştere a cantităţilor anuale începând din anul 2002. Cantităţile de precipitatii cazute au fost neuniform repartizate pe durata anului alendaristic: lunile caracterizate prin ploi abundente,dar de scurta durata au fost aprilie, mai, august. Cantitatea medie anuala pe 10 ani a fost de 588 mm/m². Topoclimatul regiunii de câmpie se caracterizează prin cea mai lunga durata de stralucire a soarelui: 2100 ore/an,din care 1500 ore in semestrul cald si cea mai mare cantitate de radiatie globala 115 kcal/cmp din care 100 kcal/cmp numai in semestrul cald al anului. Precipitatiile solide din timpul iernii cad in mod neuniform la diferite altitudini, asigurand un strat de zapada in grosimi variate care dureaza in functie de temperaturile inregistrate in zona. In regiunea de campie, durata stratului de zapada este intre 30-70 de zile.

Învelişul de soluri din teritoriul administrativ al localităţii Măneşti este reprezentat de soluri cu fertilitate naturală variată, de la soluri cu fertilitate bună (cernoziomuri cambice şi argice, rendzine şi preluvosoluri tipice şi roşcate), la soluri cu fertilitate medie spre redusă (luvosoluri albice-stagnice, eutricambosoluri şi aluviosoluri) şi soluri improprii pentru utilizarea ca arabil (antrosoluri erodice). În arealul de luncă întâlnim aluviosoluri entice şi eutrice, la care se adaugă, pe terasele de luncă, eutricambosoluri aluvice şi gleice. Pe treapta următoare de relief, întâlnim cernoziomuri argice freatic umede. Rendzinele şi cernoziomurile cambice pararendzinice sunt soluri specifice conurilor de dejecţie, respectiv conului de dejecţie al Prahovei. Pe câmpul înalt apar soluri evoluate din clasa Luvisoluri, respectiv preluvosoluri tipice, roşcate şi albice. Versanţii puternic înclinaţi sunt ocupaţi de antrosoluri erodice, soluri foarte puternic afectate de eroziunea hidrică. In funcţie de condiţiile şi factorii care au contribuit la formarea învelişului de sol, pe teritoriul cercetat au fost identificate următoarele soluri la nivel de clasă: protisoluri, cernisoluri, cambisoluri, luvisoluri, şi antrosoluri, mai jos fiind descrise succint unităţile de sol aparţinând fiecărei clase în parte.

Din punct de vedere a claselor de calitate teritoriul este constituit din:

• Clasa l-a terenuri de calitate foarte bună -
• Clasa ll-a terenuri de calitate bună - 1284 ha
• Clasa lll-a terenuri de calitate mijlocie - 425 ha
• Clasa IV-a terenuri de calitate slabă - 320 ha
• Clasa V-a terenuri de calitate foarte slabă - 150 Pe teritoriul comunei sunt următoarele tipuri de soluri:
• Aluvial tipic;
• Brun argiloiluvial tipic;
• Brun eumezobaic tipic;
• Protosol aluvial litic;
• Protosol aluvial tipic;
• Protosoluri;
• Aluvial

Acestei regiuni îi corespunde zonei de silvostepă. Silvostepa, considerată ca făcând trecerea de la zona de stepă la cea de păşune, ocupă o suprafaţă restrânsă. Se prezintă sub forma unor spaţii împădurite, răspândite în petice printre suprafeţele ocupate de culturile agricole. Pădurile de stejari submezofili termofili, cunoscute şi sub numele de păduri de cer şi garniţă, formează areale restrânse. Subcarboretul, bine dezvoltat în pădurile de cerete, cuprinde arbuşti ca: măceş, porumbar, vonicer, corn, soc, sânger, lemn râios, lemn câinesc. În pădurile de garniţă, care apar ca păduri pure, stratul arbusiv are o largă dezvoltare, în componenţa căruia apar speciile menţionate la cerete. Poienile sunt invadate de păiuşuri, firuţa de livadă, golomatul, fraga de câmp, iarba fiarelor. În lunca văilor se întâlnesc plopul şi salcia. De-a lungul văilor cu exces de umiditate, se întâlneşte stuful şi papura. Pe teritoriul satelor comunei se întâlnesc o gamă largă de pomi fructiferi şi anume: piersic, cais, pruni, meri, peri, cireşi, vişini, corcoduşi, gutui. Culturile de cartof sunt inundate de mohor, ştir, troscot, iar în culturile de lucernă, în mod frecvent, apare spanacul sălbatic, rostogul şi pălămida.

Teritoriul comunei aparţinând zonei de silvostepă, cu un climat temperat continental, are o faună diversificată reprezentată prin:

Rozătoarele, cel mai reprezentativ fiind popândăul, apoi şoarecii de câmp, hârciogul, iepurele de câmp şi căţeii pământului;
Animale de pradă ca vulpea, pisica sălbatică, dihorul şi viezurele;
Căprioara, veveriţa şi mai recent mistreţul datorită expansiunii acestuia din cadrul rezervaţiei cinegetice de mistreţi şi cerbi lopătari, de pe teritoriul comunei, aflată în administrarea Ocolului Silvic Răcari, judeţul Dâmboviţa.
Dintre păsările ce constituie un vânat preţios se regăsesc prepeliţa şi potârnichea, fazanul, iar dintre cele răpitoare uliul de diverse mărimi, în funcţie de rasa din cadrul speciei.
Lumea animală a acestui biotip se completează pe timpul călduros odată cu venirea primăverii cu păsările migratoare, venite din ţările calde, cu specii de reptile şi batracieni, insecte şi viermi, formând un ecosistem cu un echilibru perfect.Înlocuirea vegetaţiei spontane cu culturi dirijate scopului uman a condus la restrângereaariilor unor specii de vieţuitoare.

Condiţiile geografice şi climaterice ale zonei au determinat locuitorii sǎ practice o serie de activitǎţi predominant agricole cum ar fi: cultura pomicolǎ, cultivarea plantelor şi creşterea animalelor.
Modul de utilizare al terenurilor relevă o a pondere a terenurilor arabile de (86.87%) secondată, la mere distanţă de păşuni (12.97%).

Pentru Comuna MĂNEŞTI , strategia dezvoltării agriculturii trebuie să aibă în vedere:

• integrarea producției   agricole   cu    industria   alimentară,    rețeaua    de depozitare, transport;
• refacerea efectivelor de animale pentru satisfacerea în parte a cerințelor populației;
• realizarea securității alimentare;
• distribuție și comercializare, corespunzător cerințelor de